vineri

Ceas Secret

     Mă văd nevoit să recunosc că am mari reţineri în a mai achiziţiona revista "Ceasuri de Epocă", de fapt şi numărul 17 l-am achiziţionat la două zile de la apariţia lui. Ceasul Secret NU a reuşit să mă impresioneze cu nimic. Nici autocolantul roşu pe care scria "Ceas placat cu aur", nici compartimentul secret cu care dotat ceasul, nici lupa care este pe post de capac, nu au reuşit să-mi creeze acea senzaţie de "a-l avea pe următorul".
      Aşa că ceasul următor "Railroad Watch" se anunţă o altă chinezărie ieftină cu 12 pagini de revistă (cu tot cu coperte) bucurându-i pe cei de la Editura Hachette încă odată că i-a mai prostit pe proşti. Eu NU vă garantez că numărul 18 al revistei  "Ceasuri de Epocă" va mai avea postare pe acest blog, fiindcă este foarte posibil să NU mai aloc 47,99 lei pentru acest ceas ce se vrea a fi în stil CFR, dar care se încadrează la  categoria combinată "Made in China", "Editat în Italia" şi "Vândut în România".
     Dar totuşi, fiindcă mă cunoaşteţi prea bine şi mă ştiţi slab de înger, sensibilos, uşor de prostit şi  mai ales incurabil, sfatul meu este să mai vizitaţi blogul meu din când în când că poate vreo donaţie, sponsorizare sau cadou vor face ca acest ceas să fie alături de celelalte.

4 comentarii:

  1. As deschide aceasta postare prin a-ti spune ca nu esti singurul "slab de înger, sensibilos, uşor de prostit şi mai ales incurabil". In teorie as cumpara si eu multe insa trebuie sa recunosc ca am mai multe "stoluri de pasarele" decat tine ce au mai fost franate mai ales in ultimii ani de bani si de lipsa locurilor de pastrare.

    Cand au aparut aceste ceasuri Hachette aveam in casa ceva chinezarii asemanatoare, luate de prin piete evident la preturi mult mai mici (cel mai mare pret la jumatate decat o piesa Hachette), deci personal nu am crezut ca vor avea succes. Se pare insa ca m-am inselat, cel putin la mine in zona s-au vandut toate.

    Deci eu n-am luat decat 3 numere ce mi-au placut, inclusiv acesta ce mi se pare cel mai frumos. Este o imitatie deosebita ce a avut succes, pentru ca s-a vandut rapid (probabil si din cauza ideii ca ar fi "aurit"), daca mai amanam o zi nu-l mai gaseam. Trebuia sa recunosc ca din cele 3 numere luate numai pe acesta l-am desfacut, constatand cu tristete ca are gaica prost nichelata si faptul ca trebuia la fiecare Hachette luat sa cer bon fiscal. Oricum, dupa ce l-am luat vanzatorul m-a rugat sa-l deschid sa vada si el "aurul" de pe carcasa.

    Inchei multumindu-ti ca le publici aici, ca sa am si eu ocazia de a le vedea mai ales pe cele expuse cu capac inchis.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În primul şi în primul rând mă bucur că ai devenit cititor constant al blogului meu şi sper să-ţi (şi să-mi) ofer cât mai multe numere ale revistei "Ceasuri de Epocă", dar totuşi la 47,99 lei chiar NU ştiu cât voi mai reuşi să iau din totalul de 60 de numere anunţate. Dar dacă FIECARE ceas postat pe blog va avea câteun comentariu de-al tău, atunci sunt foarte mari şanse să-l iau şi pe ... URMĂTORUL !!!

      Ștergere
  2. Intr-adevar este mult 47.99 lei, este insa incredibila viteza cu care se vand, asta pentru ca iti spun clar ca sunt multe chinezarii de felul acesta la dughenele din piete ce zac acolo cu anii la preturi mult mai mici. Un alt plan pe care mi-l facusem era sa astept sa le cumpere altii dupa care sa le iau la preturi mai realiste din talciocul local, insa nici asta nu s-a materializat, deci mi-am calcat pe inima facand sacrificiul de a lua rapid ceea ce mi-a placut ca aspect.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu m-am gândit serios la varianta asta, să-i las pe alţii să le ia şi după ce se plictisesc de ele să le dea la preţuri sociale. Dar ori suntem colecţionari în timp real ori ne lăsăm naibii de colecţionat !!!

      Ștergere